Am râs

Am râs Am decis să nu mai scriu, de mâine, De poimâine, minciună, ai fața unui demobilizat, Eu nu am râs de oameni, dar știu ce schimbătoare este stima, Admirația cu sfârc, oamenii mai năpârlesc spre a scăpa. Sunt strămutat, pietrele albe au devenit negre, O roată se blochează, înjurând. Nici miezul nopții nu te vrea în preajmă. Pe cine acoperă ciuperca otrăvită? Cenușa din ce carte s-a ivit? Osana, zic eu, în zadar. Doar bufnița lipsea și a venit. Ce caută Celan și Luca pe Podul Mirabeau? O altă lume, o lume a poeților damnați? Tăcere, dați tăcerii drepturile ei. Geneza – tăcere, exitus-tăcere, Iov complota, dar se plângea, Vidul are culori ascunse. Inert e-n aparență orice mort. Dar Domnul e mișcare și Cuvânt. Ce ai de spus propriului suflet? Demobilizare, cu asta se explică totul. Și dacă nu? Desigur, nu ai înțeles decât puțin, Sunt praguri divergente peste tot, De aceea am și râs acum. BORIS MARIAN Imagini patrate Sub coada calului Mihai curge bălegar, liniștit alături zace, doarme-un boschetar, veșnicia veștedă pute a urină, calea lacrimilor deci, duce la latrină, nu-ndoii nimic, te rog, draga mea lungană, tristă melodie, vai chiar din hologramă, Honolulu are el suluri de hârtie, bine ar fi ca unii breji pe ea să mai scrie, stânga este noapte, yes, pentru hoți cu titlu, dreapta bea cafea de soi trecută prin filtru, pe canal se duc minuni, adevăr vă spune unul care s-a îndrăgostit de minciuni și glume, ea îmi spune că vom fi veșnic împreună, asta sună cam ciudat, cu miros de humă, noi fugim de moarte, cred, ea fuge mai iute, draga mea lungană, chiar porți fuste cam scurte, tu și eu și eu și tu, simți, nu simt, vezi bine, într-o zi vei fi-n Olimp fără nimb, un nimeni. Suntem rug și suntem burg, hamburgerul cade la stomac un pic mai greu, absolutul roade. Visul redevine vis, lumea este o miză, m-ai adus, lungana mea în adâncă priză. BMM