A doua noapte albă

A doua noapte albă A doua noapte albă fără tine. Bine faci că nu răspunzi. Femeie să fi fost, aș fi făcut la fel.... Amețit de tablete abia mă descurc Cu mobila, cu tastatura, dar îmi revin. Cum ai dormit? Te-a sărutat motanul de bărbat-tu La culcare? Eu te-aș fi ținut în brațe toată noaptea. Mi-a venit în minte o poveste. El nu dormea, o visa mereu, Ei discutau, se mustrau reciproc, Apoi ea tăcea, el îi auzea gândurile, Îl apăsau ca niște nori negri, A încercat să desfacă vraja. A trăit cu acel coșmar ani de zile. Într-o noapte ea s-a strecurat în cimitirul orașului, Cu o lanternă a găsit o piatră funerară Pe care era trecut numele meu. Murise de mult timp. Coșmarul a luat sfârșit. De pleci, puțin ai murit. *********************************** Zadarnic bați, copile, la porțile-ndurării, Nici criticilor, dar nici femeilor nu le plac repetițiile, Fii demn ca Zarathustra, ca Nietzsche, priculice, și îți va fi mormântul încoronat cu flori. Pe partea dreaptă, spune Marele Orb, trenurile nu mai circulă, Luați exemplu de la Idiotul de Dostoievski. știe el ceva, s-a încurcat cu domana de Bovary și a uitat arsenicul, nici Jivago nu a putut salva pacienta și a fost trimis în Ural, Eminul nostru iubit, zic femeile, în timp ce savanții îl studiază de zor, A trecut și Dorian Gray pe acolo, ne-a lăsat un iz de Infern, Eu, ce să spun, de vă chema doamna Chatterley, v-aș fi însărcinat cu trei copii. Așa, în blândețe nopții.Am plecat, sunt chemat să anchetez crima doamnei Olga Arbelina. Vale. BMM Abbadon Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, mi-a înghețat computerul la un comentariu, ce cal se poate compara cu comunitarul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, Extenuat de atâta iubiri, A adormit sus, pe un TIR, La un viraj, cu derapaj, a căzut între fragi golași. Guri de femei flămânde l-au prins să-l frământe, Greierii i-au cântat prohodul, Brancardierii făcură podul, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul de pe o brâncă, Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai rar, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară, Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări. ***************************** Dispari Fiind cinstit, dispari, asta e legea, nu te vârâ în istorie, are ea legile ei, fii și tu un predicat, acolo, vii, pleci, stai la masă, întrebi de meteo, nicio mezalianță, nici postul Mezzo, desăvârșirea nu are scop, doar un dop, din neștiut se naște puterea, ca șarpele cu clopoței, totul dăinuie și fără tine, te-auitat iubita? Cineva a murit, tu ori ea. când ieși prea în față treci de scenă, pe cât ești mai curat, pe atât suferi mai mult, nimic mai sănătos decât să uiți, Taganrog, frumos nume, dar ce urbe, prișibeev, este altceva, cu un ha-ha-ha se poate trăi o viață, îl aud de sub pământ, nu citi, studiază oamenii, nimic valabil, cioburi, libelule, distracții, un secol de nimic, politețea îți permite să mergi primul la ghilotină. BMM •