Când ziua-ncepe, ca o nouă viaţă,

Când ziua-ncepe, ca o nouă viaţă, Când mintea mea e limpede Ca zarea după ploaie, Atunci eu pot privi şi moartea-n faţă, Chiar dacă ştiu că am făcut-o de oaie. Eu aş porni-n pelerinaj la Sfântul Munte, La Muntele Sion, în centrul Lumii, Şi gârbovit de-aş fi, tâmple cărunte De aş avea, mă-nchin minunii De-a fi, ca-n prima zi din calendar, Astfel începe ziua, ca un dar. Apoi, orice poate să redevină o pasiune, Chiar o pensiune, chiar o propensiune, Cum vine moartea în papuci și moi și noi, o, caritate, rugăciune-n doi. Transgresiune, murmură Tăciune, Unde sunt lupii mei de altădată? Unde sunt leii aurii la poartă? Că după revoliușn s-au cam dus la vale, Ah, guten Morgen, zise Morga-Marga, Vino și tu, să cânți la orga-na-na-na-na Relaș îi zise sub talaș, prietenul lui Tache De la Blaj. Cățeii înecați la baltă Ne-au povestit de lumea cealălaltă, Cum, precum stele aurii curgeau în lacrimi Ochii cățelei – omenire fără datini.