24.01.2015- Arta îndobitocirii și arta îndoielii.

 

Cel mai greu este să polemizezi cu un stultor. Mai cu seamă dacă are și vagi cunștințe de cultură.  Pe Net se vede clar diferența și excelența. Am visat că eram la o adunarea a scriitorilor și nu prea vorbeam cu nimeni. Toți erau foarte preocupați. Cauza? Mi se pare clară – pe mulți îi domină dorința de a avea succes și , de ce nu, postumitate. Vanitas vanitatum. Întâlnesc nu numai la scriitori, în orice breaslă , în orice activitatea , vanitatea este duhul cel rău. Nu pot spune că vanitatea m-a ocolit. Dar mă lupt cu ea precum Iacob-patriarhul. Arta îndoielii este singura șansă. Filosofii ne-au făcut un mare dar. Citesc , vorba vine, studiez în chinuri ULISE  a lui Joyce. Frumos – „ Păzește-te de coarnele taurului, de copitele calului și de surâsul englezului”. Ciudat – „drumul excesului duce la palatul înțelepciunii”. Multe interpretări. CARTEA lui Joyce este o culegere de nebunii analizate mai atent decât  Divina Comedie a lui Dante. Un mister. Cineva, venit de la Paris, mi-a spus că nu i-a plăcut arta modernă, comparativ cu tot ce a văzut acolo. Am rămas noi în urmă? Se poate.  Ascuns după o piatră, molipsit de o boală, tu nu-L mai  vezi pe Dumnezeu. Este voia ta. Dar poate că și El te așteaptă. Voi încerca să-L aduc, spune iluminatul. De bucurie vei plânge.  De ce iubita fuge de mine? CARE IUBITĂ?  Există una singură, IUBITA.  Ea se regăsește în fiecare chip, expresie. Nici ea nu știe că este IUBITA. La fel este și cu Dumnezeu. Nu greșea Idel când spunea că Dumnezeu poate fi și  FEMEIA. Dacă buzele ar avea curajul să strige, mâinile să se lege de vâsle, aș fi putut să plec mai departe, dar nu pot. Sunt aici, acum, ador preotesele frumuseții. Ador copiii și femeile frumoase, toate femeile pot fi frumoase, numai să dorească , să nu renunțe. Este atâta liniște în jurul meu încât te pot auzi de departe cum îmi rostești numele cu gândul, deși nu vrei. Te-aș culege, te-aș crește între palmele mele. Nu vrei. Dar eu cred.

PS. Stultorul   de care vorbeam se leagă de vârsta mea mărișoară, uitând că toți mergem pe același drum, iar tinerețea nu are DARUL DE A CONFERI  ce nu ai primit genetic. Există și o artă a îndobitocirii de sine.