PRIN JUNGLA SINGURĂTĂȚII
Un ochi smuls, ce se
închide,
O clipă lungă precum o tenie,
Nimicul gata de luptă,
Albul privește apa,
Aerul nu are pleoape,
Aerul nu vorbește,
Oglinda nu reflectă ideea,
Vocile stinse devine lentile
Prin care vezi ce este dincolo.
Pământul apropiat, imprecis,
El nu vorbește despre pasiuni,
Amintește de Bach, un Bach albastru,
Golul e cuibul luminii, mâinile mint,
Pe perete e chipul meu sau al străbunicului.
Oră de vals,nebunii devin interesanți.
Nici urmă de nefericire.
Eram un licurici, eram un cavaler uitat
În sfânta solitudine, nu am un frate mai mare,
De ce o fi s Să nu te crezi niciodată profet, nu ești.
Nimeni nu se urăște cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie.
Trist este spectacolul căinței, derutant.
Tu nu mă admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totuși conviețuim.
Mulți oameni sunt plicticoși pentru că prea se iau în serios. Nu
spunea bietul Will că lumea este o scenă?
Câte ambiții se pierd în neant și neantul nu se umple.
Nu este orgoliul artistului o busolă stricată? Și totuși…
Resemnarea nu este bună, dar e sănătoasă.
Cine te-a scuipat o dată, o va mai face.
Orice justificare ascunde un dram de neadevăr sau chiar o minciună întreagă.
De oboseală ajungi să dormi între lupi.
Multe idei noi par inutile, dar verdictul îl dă timpul.
Lasă-i pe Socrate, Schopenhauer ș.a., gândește liber.
Egolatria nu-i părăsește nici pe sihaștri.
Din trândăvie s-au născut uneori idei geniale.
Cine nu știe multe, nu se rătăcește niciodată.
Când nu reușești să-ți învingi defectele, începi să le consideri calități.
Scriitorii se deosebesc fundamental de savanți – ei nu demonstrează nimic.
În momentul când accepți orice, devii o plantă fericită.
Nici un om nu este de prisos decât în ochii unora.
Între logică și fantezie este o dușmănie de moarte.
Orice convingere este o capcană.
Adevărata sărăcie este izolarea de lume.
O clipă lungă precum o tenie,
Nimicul gata de luptă,
Albul privește apa,
Aerul nu are pleoape,
Aerul nu vorbește,
Oglinda nu reflectă ideea,
Vocile stinse devine lentile
Prin care vezi ce este dincolo.
Pământul apropiat, imprecis,
El nu vorbește despre pasiuni,
Amintește de Bach, un Bach albastru,
Golul e cuibul luminii, mâinile mint,
Pe perete e chipul meu sau al străbunicului.
Oră de vals,nebunii devin interesanți.
Nici urmă de nefericire.
Eram un licurici, eram un cavaler uitat
În sfânta solitudine, nu am un frate mai mare,
De ce o fi s Să nu te crezi niciodată profet, nu ești.
Nimeni nu se urăște cu sinceritate pe sine, nici nu trebuie.
Trist este spectacolul căinței, derutant.
Tu nu mă admiri pe mine, eu nu te admir pe tine, totuși conviețuim.
Mulți oameni sunt plicticoși pentru că prea se iau în serios. Nu
spunea bietul Will că lumea este o scenă?
Câte ambiții se pierd în neant și neantul nu se umple.
Nu este orgoliul artistului o busolă stricată? Și totuși…
Resemnarea nu este bună, dar e sănătoasă.
Cine te-a scuipat o dată, o va mai face.
Orice justificare ascunde un dram de neadevăr sau chiar o minciună întreagă.
De oboseală ajungi să dormi între lupi.
Multe idei noi par inutile, dar verdictul îl dă timpul.
Lasă-i pe Socrate, Schopenhauer ș.a., gândește liber.
Egolatria nu-i părăsește nici pe sihaștri.
Din trândăvie s-au născut uneori idei geniale.
Cine nu știe multe, nu se rătăcește niciodată.
Când nu reușești să-ți învingi defectele, începi să le consideri calități.
Scriitorii se deosebesc fundamental de savanți – ei nu demonstrează nimic.
În momentul când accepți orice, devii o plantă fericită.
Nici un om nu este de prisos decât în ochii unora.
Între logică și fantezie este o dușmănie de moarte.
Orice convingere este o capcană.
Adevărata sărăcie este izolarea de lume.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu