Vodă prin
lobodă
Trece
mândru Ciubăr Vodă
Prin câmpii de lobodă,
Că a fost
sau nu a fost
Geniu sau un
trufaș prost,
Nu e bai și
nici nu-i vai,
Că istoria
nu-i mai,
Nu lovește,
are Alzy,
Nu ne temem
noi de alții.
@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@
Căruțele
răsună dur-dur-dur,
Ajuns-am
până la Strasbourg,
Dar un chiot
dintre stele
Ne dădu
dureri la șele,
Orez, pește,
zahăr, orz
Transportau
la Helsingfors,
Cai,
berbeci, pulberi, farine,
două cepe de
lumine,
totul se
înrourează
când iubita
te trădează,
când iubita tace-n draci,
chiar cu
dracul te împaci,
dar iubita
nu și dar,
nu și dacă,
vis amar,
dai cu luna
de pământ,
te arunci
din tren în vânt
și te doare
până-n noadă,
că iubita e
năroadă,
te căznești
să mai saluți,
toți amicii
par cam sluți,
ai ucide
șapte regi,
precum
Sfinxul din Bucegi.
Creier pe
jum”ate ai,
Pune mâna pe
vătrai,
Numără până
la zece,
Te trezești
cu-o umbră rece,
Te dansează
și te lasă,
Este ultima
mireasă,
Latră câinii
, însă clară
Îți zâmbește-o
Stea Polară.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu