Un tratat
despre iubire
Vom scrie un
tratat despre iubire,
cu semnătura unui învățat din anii o mie,
eu, cum se spune, am iubit, dar tot n-ajunge,
vom scrie
c-un pumnal care străpunge,
venit-a
vremea scrisului, uitării?
Un colier
doar porumbiței se oferă.
Iubirea e mereu
mistuitoare
și
misterioasă și atotînvingătoare.
Ea te
pătrunde ca o urechelniță,
Fumezi și
vezi , te clatini o cădelniță,
Șoimul de piatră
tace , nu te lasă,
Trăiești ca-ntr-o-nchisoare
fără viață,
Doar corbul
te mai ia în seamă,
Tot croncăne
și nu prea-i bun de zeamă,
Fantoma timpului se nalță
nevăzută,
Nimic nu e
mai tulbure, nălucă,
O acuplare,
rătăcire, tremendare,
Materie și
spirit în trădare,
Aici se
naște lumea, aici moare,
Se-acoperă
și marea înspumată,
Opal și
flori de câmp pe cer se-arată,
Heraldul te
anunță, clipa vine,
Noi suntem
trestiile ce nu vor să se-ncline.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu