Ești minunată de o mie de ori

Ești minunată de o mie de ori

 

 

1.     Seara, mă culc cu ideea că dimineața nu mă mai scol. Noroc că în timpul nopții, în salonul  spitalului vin asistente, asistenți și dansează în jurul patului meu,  fac gesturi obscene, care mă încântă , sunt gata să cobor , să dansez cu ei, dar  ei îmi spun – dumneata nu ai voie, ai suferit un accident, te rugăm să rămâi unde ești. Eu adorm întristat, iar dimineața vine cenușie, lâncedă  precum ceaiul fără zahăr și lămâie.

 

2.     Trebuia să plec la Bombay, să țin niște conferințe, dar vasul  cu carte urma să plec s-a scufundat în radă.  Am luat un avion cu un motor, un pilot, un pasager, adică eu și  o pisică ciudat de mare.  O voce interioară îmi spunea curma să se petreacă, nu știam bine ce, oricum neobișnuit.
La circa jumătate de oră după decolare,  motorul s-a oprit brusc și pilotul ne-a spus, mai exact, mie, că va trebui să coborâm. Dedesubt era jungla, pisica a mieunat nemulțumită, nu aveam ce face, am luat animalul în brațe și am sărit din avionul care scotea deja fum. Ciudat, pisica devenise un ditamai vultur, m-a purtat departe, spre țărmul Oceanului. Nu știam că toată aventura era pregătită dinainte. M-am trezit din somn, alături era o doamnă necunoscută, care pretindea că-mi este soție și se minuna că nu o îmbrățișez. Am plecat cu ea în oraș, cred că eram la New York, am făcut tot felul de cumpărături și seara ne-am luat o cameră de hotel. Nu știu când am adormit.

 

3.      Pe un drum pustiu, am întâlnit un handicapat, un mongoloid, adică suferind de Sindromul Down, care s-a atașat de mine și mi-a povestit despre familia sa care îl părăsise sau murise, nu se înțelegea bine ce spunea, avea și un defect de vorbire, fie eu nu-l auzeam cum trebuie. Se lăuda că a fost șef de stat, l-au împușcat după niște  revolte în Africa, pe el și pe toată familia, el  a scăpat, s-a ascuns și acum încearcă să se întoarcă la Palatul Prezidențial. De fapt, el căuta Spitalul de unde plecase și se rătăcise în junglă. Uneori avea crize, începea să strige că el va demonstra lumii întregi că numai popoarele unite pot înfrânge imperialismul, pot instaura pacea. La strigătele sale a apărut un leu foarte iritat, s-a repezit și l-a sfâșiat în fața mea,  eu neputând interveni în nici un fel. Am povestit această întâmplare câtorva prieteni, niciunul nu m-a crezut și am așternut-o pe hârtie, să nu o uit.

 

4.     Mica are 80 de ani, și-a pierdut soțul după 60 de ani de tovărășie  ireproșabilă, când o întrebi ce face îți spune că vrea să meargă la Puiu. Toată lumea știe chestia asta, dar ea nu se hotărăște. Într-o zi, am sunat-o și nu mi-a mai spus nimic. A tăcut, am insistat, iar la următoarea convorbire a mărturisit. Într-o noapte, dormind ea adânc, a auzit telefonul, alo, aici e Puiu, care Puiu,  este Puiu al tău, de ce vrei să vii la mine? Am înghețat de frică, zice Mica, iar el, Puiu adaugă, eu nu mă plictisesc aici, tu nu te grăbi. A închis, mă uit, nici un număr, cine a sunat? Cine face asemenea glume? Am întrebat, nimeni nu știe nimic, tu știi ceva? Doamne ferește. Zice Mica, Puiu nu m-a înșelat niciodată, de ce să mă înșele acum? Zic eu – dar nu te înșeală, el este în altă lume,  face și el ce poate. Ai dreptate, dar tot nu e frumos din partea lui. Am să te mai sun, dacă mă mai caută Puiu, am să-i bat obrazul. Nu m-a mai sunat. S-a dus și Mica. Ce scandal i-o fi făcut? Am remușcări, trebuia să nu-i dau dreptate lui Puiu.

 

 5.  S-au aruncat în urma trenului, au scăpat, s-au frământat în iarbă, s-au iubit, în timp ce trenul gonea nebunește spre moarte. Ei doi erau nemuritori. Așa este în dragoste. Cei din tren iubeau și ei, dar nu știau ce-i așteaptă. Unii mor înainte de a iubi, aceștia merg în Rai, fără dubii, trenul e unica șansă. Poate nu este unica, mai există și altele?

 VA CONTINUA