Moartea și nemoartea

Moartea și nemoartea

 

Moartea nu te lovește mereu în cap,

Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,

știați că ursul este-o grindă?

Solbancul e un element?

Navele sunt la răscruce,

Îmbracă-te, de poți, în  fleșă, în canafas.

Abluțiune, pură dorință de a iubi.

Spune păstorul – trăiește cu mine,

Fii mireasa mea, pădurea răspunde, 

A mea, a mea, a mea,

Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,

Norii filmează în liniște totul,

A mea, a mea, a mea.

Moare păstorul, trec generații

Marlow muri în duel,

trece iubita cu unghii făcute ,

a mea, a mea, a mea.  

Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,

Iubirea îmi bea sufletul,

Accent rodnic, fertil,

Pauză adulterină, deflorare antropomorfă,

A mea, a mea, a mea.

Iarba cântă, vântul plânge,

Inima pe loc se frânge,

Pe sub piele îmi trec fluvii,

Între dor și sărut, mugurii gleznei,

Iubești, tu nu-ți pleca  privirea,

Despuiată, nu te vei rușina,

Minte limpede, sex fremătând,

Dansul mâinilor, unde

 ne mai putem despărți de dragoste?

BORIS MARIAN