Depresie

 

Depresie

 

Un diavol de albastră depresie

Se ține de mine , bătrân și cam bestie,

Ba o iubită-mi retrimie scrisorile,

Ba vechile răni  își deschid iar scursorile,

Cântă , diavole, mânia și sila

Ce-mi amintesc de Sylla, Drusilla,

Patima veche de beutură,

Ce mă pierdu în polara natură,

Trupul se tot fărâmă chircit,

Hrană la tot ce e mic , nenimic,

Cică trăia un sultan în Dubai, 

Avea el o lepră  și-o boală de cai,

Vine la el un vraci plin de draci,

l-a vindecat cu esență de maci,

de unde și negoțul cu opiu,

care-l făcu bogat pe Procopiu.

Dar eu tot depresiv am rămas,

Deși am cetit mute cărți și m-am ras

Lună, sunt ca un bebeluș,

Mai am puțin și renasc chiar acuș,

Ce știți voi de viața de-apoi?

Nu știți nimic, ea există în noi,

Veșnică, fierbe magneto-dinamic,

Vom vorbi de misterul șamanic.

BORIS MARIAN

PS.  Când simt  că pierd combustibil ,

Încep  să număr minutele,

Secundele, fracțiunile

și descopăr unfinitul,

cineva a murit pe 31 decembrie ,

pe mine m-a salvat un poem

pe care acum îl aștern.