Epilog
E mult
de-atunci, este o veșnicie,
De când nu
ne-am văzut, ești străvezie,
Noi nu ne
aparținem, doar altora,
E mult
de-atunci, tu te chemai Sefora.
Deasupra
vieții mai nimic nu este,
Dar și mai
sus, peripeții celeste,
Poetul își
iubește slava,
Surâd regine,
Mab și Maba.
Doctorul Oz
, mai pișicher,
Ne tot
măsoară c-un echer,
Ce ne
privește? Mult de-atunci,
Atâtea opere
și prunci,
Masca poetului,
cam mort,
O poartă
astăzi Rapaport,
E peste
fire, prenormal,
Ce-o fi
zicând Sardanapal?
Redevenind floare, pământ,
Eu mă închin
adânc și blând.
BORIS MARIANA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu