joi, 22 ianuarie 2015


23 ianuarie – Acasă,viața

 

Doamna mea brună din sonete, pe care nu eu le-am scris, tace ca un al treilea luceafăr, care nu a apărut încă. Am s-o văd într-o zi, undeva , prin centrul Bucureștilor,  poate îmbătrânită, poate nu, privind absentă, de ce singură? Acum ea este Cresus, este bogată în succese, viață familială, ș.a. , dar singurătatea nu ne ocolește,  este un șarpe , același  care a oferit mărul, el împarte destinele. Este mai mult decât un șerpișor viclean. El oferă cunoașterea, suferința, nicicând fericire, șarpele tace. De ce să-l imităm? Eu sunt mai tare decât șarpele. Nu spun de ce. Enter a world of  surprise. Noaptea am visat un cutremur. Nu muream, visam, vedeam, plafoane, praf, totul cade în tăcere, apoi în vuiet, nu sunt speriat, chiar bucuros, a venit  un final, va veni un început. De mult n-am recitit O MIE ȘI UNA DE NOPȚI, singura carte ( ediție restrânsă de Eusebiu Camilar) pe care am citit-o integral.  Eu nu citesc nicio carte integral. Nici nu am iubit integral pe nimeni. De ce? Mi-a fost frică de prizonierat. Femeia are numai calități, printre care și dorința irepresivă de a acapara totul. Ca pe o cratiță. Aici, ca poet am zbârcit-o. Nu, ca pe un cufăr cu aur. Iar am greșit. Femeia vrea să știe totul. Iar totul nu există. Totul este Dumnezeu, femeia este o creație a Sa, nu i se poate pune alături. Mă uit la Michelle Pfeiffer, la TV, minunată, o iubesc. Ea nu va ști niciodată. Este fragilă și puternică.  Sunt amețit, suntem niște molecule în mișcare browniană. Asta vom fi mereu. Să revenim la Circe, eleva dintr-a cincea. La Venus în blănuri, a lui Sacher-macher-Masoch, dar nici Faust nu este mai prejos. Lacom de viață, un Adam cu diplomă, bucuria e mare, avem un nou călău.  Așa se spunea la Roma. Definim sensul vieții într-un picior, sunt cu sau fără știință profet. Nu ne lovim cu pumnul în pept. Se rupe sternul.  Eternul. Iar o iau razna. Nu poți face bine fără a păcătui. De ce nu? Fără păcatele noastre Domnul ar fi șomer. „Cu mâine zilele-ți adaugi”, ai multe vieți, de ce nu m-aș bucura de râsul unui copil?

BMM

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu