De la Criș

 

De la Criș pân-la Crișana e un drum fără prihană,

Odiseea fără ramuri, muguri încă nedeschiși,

Inchiziția se cheamă, lasă urme curmeziș.

Moartea nu e poezie, nici nu-i proză, poate cânt

Care circulă pe valuri fără sunet și cuvânt.

Oedip nu-și mai scoate ochii, are-n față Window Nine,

Din parfumuri lungi de rochii, Dionis se-mbată-n van.

Bodhistava străjuiește, viața curge infinit,

Nu mai știm în care ere ne-am născut și am murit.

Chinul, început nevrozei se adună pic cu pic,

Mântuirea vine-n roze de uitare, în ișlic.

Eu o las pe Adriana și m-apuc de Ramayana.