Vânătorești

Vânătorești _____________________ Viața și vârsta, dar după dar, Unul prea dulce, altul amar, Poți să oftezi unde vrei, autobuz, Chiar și în munte, pe la Oituz, Eu nu mai cred în depresie, dar Fără se crezi în APOI, e-n zadar, Cică era un om , la oraș l-a dus un înger, ca pe făraș, ajuns acolo, el fu călcat de o mașină, era de furat, i s-au luat picioarele, două, nici numai unul și nici numai nouă, s-a apucat de cerșit, cătinel, a adunat, știe doar el, dar l-a-ntrebat pe înger de ce m-ai îndrumat greșit, mon aime? Nu e nimic greșit, i-a răspuns Îngerul și dispărut, a fost dus. @@@@@@@@@@@@@@@@ O întâmplare am să vă spun, Un individ fu lovit cu săpun, Dar era piatră , în tâmplă lovit, Omul pe loc s-a isprăvit. Trece un tren de marfă, săpun Care nemernicul de la Cantun, Toate-s de piatră, din era de fier, s-a înființat un minister să cerceteze, cum și de ce, ce e ciudat, în istorii nu e, că a plouat și săpunul s-a dus, au apărut Păduchenii de Sus, dar ministerul există și azi, tot ce-i mister devine un caz. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Un învățat se plimba cam târziu, Noaptea îl prinse un liliac viu, Îi ciuguli din creier cam mult, n-a mai rămas decât bila de lut. Astfel în lumea liliecilor vii A apărut un geniu cam gri. A construit un imperiu pe sus, Tot mai mulți înțelepți s-au cam dus. Eu , de atunci, nu mai ies, nu mai știu Unde-s liliecii, dar e pustiu. BMM