Legenda cărăbușului

Legenda cărăbușului Nici legendă, nici cărăbuș. Așa vreau eu. Se adunau bătrânii în centrul parcului. Vorbeau despre politică, dar politica nu se ocupa de ei, În fiecare an dispărea unul dintre bătrâni. Femeile erau îmbrăcate în alb, bărbații în negru de parcă se pregăteau pentru înmormântare. Vara mergeau în Spania, Italia sau la un sanatoriu de lângă oraș. Se cântăreau, își luau tensiunea. Mureau la început bărbații, apoi femeile. O singură pereche a rămas, el avea 141 de ani, ea 16. Bătrânul era îndrăgostit de fetișcană, se lăuda că este încă viril. Noi îl credeam. Noi? Care noi? Cărăbușul și povestașul. Fata scria versuri, cânta la harfă, avea cățel, alerga după el, era zână. Știind că va muri, totuși , înainte, bătrânul îi propuse fetei un schimb- el va deveni un adolescent de 16, iar ea o doamnă de 141 de ani. Desigur, toate bunurile treceau automat în contul doamnei. Nu se știe ce răspuns a dat fata. Cărăbușul așteaptă un semn din galaxii. PS. Noaptea-n meandre e jar, îngerul meu rouge et noir. Spui penetrare și te rușinezi? De ce , dragă? Filosoful ar fi fericit Conacul, lucanac. Cobai, iaboc. Salon, n-o las. Deci intrăm. I-am făgăduit. O stea norocoasă. Rad ce coron. Totem. E deja penetrat. Pasiuni. Hanka. Ce dragoste veche. Cărțile alunecă pe tobogan. Copilul a fost făcut în cabină. De obicei ne invităm la cină. Evident, corpicer. Păstrați liniștea, linul și mamutul. Mama mamutului este minutul. De douăsprezece ori pe noapte. La mamare. Malicios. O melodie-i vocea lor. Va crește, Wroclav, Vladislav. Ce soți și ce noroc. În ce mănăstire își va scrie romanul? Fastuoasă-i fu nunta. Nu funta, bre. Nici frunza, fruntea. Se urcară în ralucinuf și mai să cadă, turiștii erau obligați Să stea cu capetele în jos. Fiecare are cincisprezece cizme. Nilbul nu are legătură cu Nilul, decât telefonică. Apoi s-a născut avionul, apoi Dumnezeu. Dar pe Dumnezeu cine L-a făcut? El. Nu știi cine-ce este El. Neutrul El. Ambisexul El-Ea. Cuțitul râcâie pe gâtul victimei, ne aflăm pe la începutul Unui secol al preistoriei. Dansă,ascultăm știri, cuțitul râcâie, Port-cuțitul a studiat la Cambridge. Toții și netoții știu tot. La târg se vând papagali, dar noi preferăm Larousse. O zăpadă proaspătă cade la poli. Cineva a căscat ca un copac. Lornionul se mută în dormitor. Ce oroare, o lacrimă cât un gulden. Aiureli, există doar cărți. Colină, călină, castel, mlaștină. Un om vedea în viitor, apoi numai în trecut, apoi nu a mai văzut nimic, doar în sine. Se gândește la Cel de Sus, se iluminează. Un cuțit râcâind pe mărul lui Adam. Secolul XXI d. Hr.