Viața ca o beție

Viața ca o beție

 

 

Trăiesc între aplauze și fluierături,

Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,

O adevărată beție care se va încheia dincolo.

Sfâșiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă

De orice fericire, precum Soren K., un fel de K . al lui Kafka,

Ce știu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi crește chelia,

Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.

Banale fete dominicane ce fac zurba știu ele ceva?

Beție a puterii de furnică.

Ideile – singura bucurie. Să trăiești viețile

Câtor mai mulți contemporani.

Și totuși – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.

Soartya mea este doar de a spune adevărul.

Cui prodest, cui bono?

Să pierd încrederea în voi?

Treptat meseria de scriitor devine  submediocră.

Normalitate, numele tău este nebunie.

Câtă putere zace într-un om?

Poate că Duhul s-a instalat în tine?

Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.   

O scurtă plimbare prin viață, o  scurtă beție.

Silentium, consensum, saltul dialectic.

Sexul are ceva dialectic. Atracția polilor opuși.

Un dezacord total ascunde o mare afinitate sau asemănare.

Un copil nu blestemă niciodată, deși nu Îl cunoaște încă pe Domnul.

Cei care m-au persecutat mi-au fost inferiori moral și intelectual.

Puteți să râdeți, este de plâns.

BORIS MARIAN