Aș vrea

Aș vrea

 

Aș vrea să mai adorm,

să mă trezesc copil,

 nu reușesc.

Nici nu știu ce veghez eu, un blestem?

În tot mai numeroase disproporții

Ne trecem veacul ori rămânem repetenți.

Putere în fragilitate, severitate-n râsul cel mai pur,

Un om, o funcție, o abstracțiune,

Apoi din nou doar om, doar om, doar …

Noi ne distrugem chiar din interior,

Talentul de a retrăi implozii,

Ce izolare-n defileu, magnific,

Mulțimile cum plescăie și tac,

Ori scuipă, nu se mai răscoală,

Un veac ne-așteaptă de  adâncă nepăsare,

Profeții anunțau nenorociri,

Iar omul nu vrea să le vadă, ce folos?

Vă rog, deci fără profeții,

Fiți înțelegători, săpați la propria groapă.

BORIS MARIAN