Pioase
Muntele Moria
Abia vedem,
abia mai mergem,
E prea
puțină dragoste în lume,
doar primele semne, unii rămân
la primele
semne, în ciuda orelor și zilelor în valuri,
ritm
cardiac, o eră, sânge proaspăt, strigă lipitoarea,
noi suntem
cei mânați sau cei ce mână?
Să nu ne
înșelăm cu ajutor închipuit, mai medităm?
Oare ce ne
locuiește mai mult? Speranța?
Teama? Nimicnicia? Astfel urcam Muntele Moria.
Pafnutie
Adevăratul
erou este cel care moare pictând,
Cântând la
vioară, scriind,
Nu-mi spuneți
poveștile voastre erotice,
Mergeți la
Sf. Anton,
Pentru că
tot ce este grabă, la fel piere,
Spre a
cunoaște nu te înălța, coboară,
Spre a te înălța,
coboară,
Spre a
vedea, închide ochii,
Spre a iubi,
fugi de iubire,
Ea va veni
așa cum soarele
Apare din norii cei vrăjmași,
Etern strălucitor,
ca o iertare.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu