În drumul
său
În drumul
său spre neant,
bicefaloclenia
a mai dobândit o victorie,
o victorie jalnică
și ridicolă,
așa cum
cocoșul trâmbițează
prinderea
unui vierme umed și roșu
sub baliga
proaspătă a calului,
un bicefal cu două ramuri
aruncate spre
cer, el – un urmaș al lui Down,
bietul de
el, buchisind încă la gramatica lui Trăznea,
mă bucur de
o bună tovărășie,
încet ne
urnim și noi, n-avem cum altfel,
pe aceeași
cărare, spre același neant,
noi n-am dorit
nemurirea,
cu bucuria
celui din humă născut,
ne-ndreptăm
spre tărâmul veșnic strălucitor.
O, bietele
mele cărți, îmi veți duce dorul,
De nu va
veni un mercenar rău plătit
Să vă
topească. Ei, bine, veți fi tot ca și mine,
Particule fine
de gând, litere blânde, duioase
Ca sărutarea
femeii când este mai tristă.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu