Totul este …

Totul este …

Totul este să ai răbdare, nu ai, te pocnește un vâslaș, campion de eleșteu, neam cu brotacul, ești o momâie simpatică, îți șuieră castorul, bătrânețea este o boală care nu trece, du-te dracului, îți spun niște gușteri, urât, omenesc de urât, eu înot   vitejește pe apele Styxului, ciudat, nu am murit, ba chiar repet după Nietzsche, „ Orice nu mă ucide mă face mai puternic”. Scriitorul – un flașnetar bătrân, ele ste ciung și orb, cu aripi imense peste un ocean strălucind în razele soarelui blând, el ocolește mizeriile orașului, mizeriile zilei, vocile  pădurii, umili și trădători trec precum duhurile mlaștinilor, așa zișii prieteni, dar voința de a trăi este mult mai puternică, pruritul trufiei se transformă în durere adâncă. Înșeli moartea, dar până când? Flașneta cântă et tu si n”existe pas, tu crezi în iubire, ea crede în tine, învârte flașneta. Jucam cărți cu moartea, zicea, am atu-ul, eu nu credeam, arată-l, zic, moartea trișa mereu, ba un șeptar dispărut, ba un rege, nici vorbă de atu, el la mine era, doar o dată s-a nimerit să nu-l am. A zâmbit moartea, s-a ridicat, eu la fel, mergi înainte , zice, m-am supus, am pornit în noapte, ca un deținut transferat dintr-o închisoare  în alta, moartea în urma mea, cu ochii pe mine, holbați. Acum voi inventa alt final, pe mâine.

Boris Marian