vineri, 7 februarie 2014

Complotul șoriceilor


Complotul șoriceilor

 

Cică niște șoricei au pornit un complot , o răscoală, o zaveră împotriva munților  de scriitori, care se înalță pe planeta noastră virgină. Ioan Dacoiza, Vasisdasica Grădinărița, Dominicana Iordane, Hadrianus  Scopitus, ș.a. , mari mâncători de aer și  uree au decis că ei sunt trimiși de Domnul să ne aducă bezna definitivă. Ne vor aduce un veac de singurătate. Ne vor îngropa trecutul. Dar oamenii bătrâni au aripi uriașe. Pe râu plutea cel mai frumos înecat. Cine ar plăti cu moartea o iubire flămândă?Iluzionistul vindea ultimele panglici, ele se prefăceau în șerpi colorați. Rio del Sul curgea înainte și înapoi. Povestitorul își puse palmele în ceafă și se strânse de gât. Șoriceii alergau veseli. O istorie universală a necinstei ne lipsește. Lazarus Forelus a eliberat sclavii care l-au ucis apoi de bucurie. Văduva Ciungului a devenit Pirat. Biluță ucidea numai joi. Va urma o istorie a veșniciei, de ce  nu? Cred în în orbis teertius. Primele două s-au perimat. Loteria  a apărut înaintea Bibliotecii din Alexandria. O cornută m-a invitat să gândesc pozitiv. Dar eu nu știu să rumeg. Violonistul a fost călcat în picioare de doi călăreți. A rămas vioara, plângea singură. Trăiască în veci stelele cerești. Ce nu poți număra? Stelele, copacii strâmbi și proștii. Pe scena dezolării urcă bătrâni  neajutorați, adulți dezechilibrați, tineri revoltați. Cimitir de oameni fricoși, viteaz cu părul alb, mai rar.  N-a ieșit rima, a ieșit glontele. Mă  trec frigurile până în măduva oaselor, dar tu n-ai oase spuse viermele către șarpe. Sunt în luna a treia , rosti o revistă. Suntem hoinari pe pământ, cei care scriu. Unii au creierul în picioare, alții în stomac, alții în inimă. Aceia sunt poeții. Ne-am născit în aceeași casă. Casa a luat-o vântul. Dar aproapele există, unde ești, aproapele meu?

BORIS MARIAN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu