Direcția X.
Tu ești
directă, cin-te reflectă?
Și invers,
hai s-o luăm de la început.
Eu merg pe
un coridor , coridorul glisează
Pe lângă
mine, pe lângă tine,
Singurul punct
de sprijin este piciorul meu ,
Tu stai pe
piciorul meu.
Amintirea
este ca un cuc,
Își găsește cuib în oricare loc,
Tu ești
amintirea mea,
Ești ispita
începutului,
Iar eu –
modelul nebuniei subiective,
Un Don
Quijote – bărbier,
Se poate
exista în afara ta?
De fapt ce
facem noi aici?
Scriem un poem
fără autor,
Hai s-o
ștergem, până ne pierdem.
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu