Lecția una- Veneția

Lecția una- Veneția

 

 

Să nu speri niciodată, fie acționezi, fie  te arunci de la un etaj oarecare. Nu ruga pe nimeni nimic. Vei primi un scuipat în față sau în buzunar. Bea o cafea la CÂINELE CENTRAL,  este o bodegă, are WC la subsol. Gi,mastica. Unu, doi, doliu, trei. Ațo văzut morți dând din mâini?  Nu. Dar faceți gimnastică. Și mult masaj, pe părțile dorsale. Cine a ucis pe cine? Ordonanța generalului sau invers? Ordonanța era verde la față.  După cinci poți au găsit cadavrul. Era intact, exceptând picioarele.  Era în cada cu var nestins. Baloanele au fost lăsate să zboare un timp. Deasupra vidului, deși vid nu există. Dar baloane există. Convoiul orbilor cărau o ladă cu zestrea  Nefertitei. Omul este un pod peste abis, ce știți voi? Pe muchia posibilului se giugiuleau două muște. Splina bașca spleenul. Oare ne merităm moartea? Unii cască, alții se sinucid. Agenții   malignogeni au arestat un om sănătos. In amărât sorbea o ciorbă expirată. He casts a spell…his world I like no other… las-o baltă , adică. După întuneric urmează semiîntunericul, apoi bezna totală. Universul este mai mult decât bizar, este trizar.  Deșertăciune, spune Faust, cu spume la gură, ca epilepticii.  Eternitatea cântă la vioară. Uneori  lunatecii sunt cei mai buni pescari. Călătorim stând pe loc, ca-n filmele de groază. Fishman de Groza. Șeful de gară a alergat prin toată Europa după o drezină, care l-a înșelat cu un marfar. Nu-i oare viața spațiul dintre două morți? O, yes, fleancă.  Moartea nu te lovește-n cap, nu te lovește-n cap, te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde, tovărășește, te mai critică uneori, te blamează, iar grija ei pentru noi este un vis urât, iar glasul ei -o stâncă-n prăvălire, am vrea să-i dăm cu vorba ascultare, dar n-o ascult, eu nu o înțeleg, e bine, nu e bine, cine știe?Am moștenit hainele multor morți dragi, în ele nici un sfanț, nici sfat și nici încurajare, nici Dumnezeu nu prea se sinchisește,deși prin mine El există pentru mine. Am o iubită, Doamne, ține-o-n viață, dacă poți, o mie de ani buni să pomenească, c-am fost și eu aici, un trubadur, și am cântat doar pentru-nțelepciune și iubire. De cărți n-am grijă, ele cheltuiesc și timp și bani și nimeni nu citește, iar criticii devin tot mai posaci și zâmbăreți, de par-că-s veșnici, dar nici Shakespeare n-a fost critic. Iertând tot ce a fost
o durere, o altă durere, corpul se lasă cuprins de farmecul neîntrecut al durerii fără de margini, tot omul știe prea bine că viața  înseamnă durere, deci nu mă las biruit, scriu, trăiesc și sorb otrava amară a durerii. N-am cunoscut această ciudată, înaltă plăcere.Să mori e prea simplu, poate extrem de banal. În fiecare zi mă despart de viață și-o reprimesc iertând tot ce a fost. Am văzut un om care s-a prăbușit ,oamenii s-au adunat în jurul lui, aerul era tot mai greu.o femeie și-a pierdut sarcina.Două suflete s-au ridicat la ceruri.Maison d”accouchement.Strada mirosea. Veneția? Am văzut case oarbe, Ziduri mute, grădini suspendate. Scările din Odessa  lui Eisenstein.Azilul de noapte  al lui Gorki, cât costă un bilet  la spectacolul vieții? Viața însăși.

Strada Polonă

Intră cu motocicleta în camera mea,
Intră teroriștii în camera mea,
Intră un future, nu-l ia nimeni în seamă,
Undeva, un om cade cu zgomot,
Cineva urcă scările, ah, țipă o fată la etajul opt,
Apoi , totul se liniștește.
A doua zi, mari titluri, știri cumplite umplu chioșcurile,
Eu mă sărut cu polițista de pe strada Polonă.


Mă gândesc foarte serios la moarte,
Ultimele zile ale Berlinului,
Dar nu este prima oară,
Am mai ocolit moartea,
Capul meu este tot mai greu,
Parcă se umple cu pământ,
Nu mi-e teamă,
Iubesc viața de aici,
De dincolo, i8ubesc pământul, ,
Iarba, respirația neantului,
Ce poate fi mai ușor
Decât să te eliberezi
De atracția pământului?
Iubita oricum te așteaptă.
O lumină purpurie se leagănă, trecut, viitor?
Mă bucur cu sărbătorile mele.

De parcă nu am ști că doar o viață pare
Mai mult decât reală,
Ne sfâșiem, noi smulgem
Vechi legături de sânge,
Dar pentru ce principii?
Eu cred că a dori
Să vezi pe cineva mereu
E pur și simplu dragoste,
Restul sunt vorbe, zgomote,
Învăț să văd?
Atâtea fețe, dar numai una este cea dorită.
Bolnav poți fi de moarte sau de iubire.
Prea mic este pământul pentru o moarte.
Împotriva fricii te poți lupta, dar iubirea?
Trăind la suprafața vieții n-ai înțeles nimic.
Am râs prima oară când o doamnă mai în vârstă
mi-a spus că sărut bine.
De atunci am rămas veșnic tânăr.

 

Boris Marian

  |