Aventurile lui Don Quilote de la Manșă

Aventurile lui Don Quilote de la Manșă

 

Totul a început cu Răcănel. Ne aflam la Romarta Copiilor, azi BCR, Răcănel arunca bile negre în capul trecătorilor. O bilă a ricoșat și i-a spart  dovleacul. Înăuntru era orez. Din această cauză Romarta a dat faliment. Am ajuns pe corabia lui Popey. Aici era Didona care împărțea daruri. Acasă o bătea soțul cu un bulan de jandarm. A fugit Didona în Groenlanda, nu înainte de a-l zăpăci pe bietul Augustin   Greufuel, mare amator de Da Vinci și Dali. Acesta a prins o râcă pe mine, că nici astăzi flacăra urii sale nu s-a stins. O păzește ca un preot antic  altarul unui zeu. Dar ne vom întâlni în iad, sunt sigur. El mi-a făcut cunoștință cu Sappho, care , pe loc m-a acuzat de plagiat. Eu nu scriam atunci decât bilete de amor. Ajuns pe  arhipelagul literar, am dat  de Iordana Domincana, o femeie matură și rea, mi-a aplicat o ștampilă neagră în pașaport și am fost expulzat. Nu cunosc motivele. Ultima întâlnire, deloc glorioasă a fost pe Constelația Cultura Mică, unde un bidiviu cu nume excentric, de la Rosa făcea pravili și împărțea premiile anului. Alături de el , grațioasa  Teodosia  Brambureala  făcea oficiul de gazdă. Rău este că pe sub masă se tot foia unul Jopel Sony  Sonatin care scria  informări pe bază de date culese de la CIA, adică foarte nesigure. Orice  informare a sa se încheia cu o concluzie – mi-e greață de acest individ. Îmi dau seamă cât a putut îndura acest lucrător sub acoperirea feței de masă, deșertând de fiecare dată tot ce îngurgitase. Avenit șie el cu povestiri despre plagiat. Cică Shakespeare l-a plagiat pe Sofocle, Homer pe Marx, alte bazaconii. Cert este că numai un prost nu plagiază. Nu știe. Prostul este original din naștere, ex nihilo nihil. Aici cavalerul don Quilote de la Manșă se oprește, îl așteaptă un avion din piele de muscă , să-l ducă în Tahiti. Ave.

BMM