M-aș dărui speranței

M-aș dărui speranței M-aș dărui speranței, precum artei, O harfă port în inimă, o știu, Speranțele nu sunt defel deșarte, Cu fiecare an sunt aparent mai viu. Domnesc în fiecare zi pe propria-mi viață, Din Bucovina am venit cu dor de munți, De aș vorbi cu angel Gabriel în față, i-aș spune să mă ducă la noi nunți. Iubirile se prefăcură-n marmuri, Venere și madone ispitesc Sufletul meu precum Othelo maur Gelos este pe rozele ce cresc. Aș vrea să mai inspir din nou iubirea, Precum mireasma tinerei trecând, O stâncă simte unduirea Ca un ecou de geamăt din adânc. BMM