Să nu fim lași, oameni suntem

Să nu fim lași, oameni suntem (starea scriitorului român) Lașitatea este omenească, dar nu are nici calitatea apei chioare, dimpotrivă, poate fi toxică. După loviluție, deși fost comunist ca tot omul, am crezut că poți deschide gura când simți că ai dreptate. Nici pe departe. Cînd am publicat prima poezie la rubrica lui Geo Dumitrescu m-am simțit în al șaptelea cer. Au urmat colaborarea cu Luceafărul, cu poeții Ilie Constantin,Grigor Hagiu, cu minunatul Florin Mugur, cu marele critic , care a devenit mai micuț în ce privește caracterul, dl. Alex, la FLACĂRA, am publicat 15 volume de versuri, Răzvan Voncu a spus că îi place „enorm”, apoi, tăcere, am încercat să public în ultimul an la Rev. Lit. – nema. Voncu mi-a spus că el, deși este red. șwefg nu are nicio putere. Minunat, de ce mai avem red. șefi? Deasupra dumnealui se află doi giganți ai istoriei noastre – dl. Manolescu și Gabriel Chifu, fost coleg cu mine la rubrica lui Geo. Știu ei că am trmis în doi ani cel puțin zece selecții de versuri? Nu cred. A spus bine marele critic ceva mai mic, Al. Șt. – „din cei peste 2000 de membri ai USR, numai max o sută sunt scriitori”. S-a incvlus și pe dumnealui, deși eu nu am citit nicio poezie, nicio proză, poate ceva note umoristice scrise cu haz real. În schimb bunul critic a executat zeci, sute de autori pe care putea, eventual să-i ignore, deci i-a executat ca un sultan din vremea otomanilor. După ce a clamat cu lacrimi de crocodil –„De ce nu se scrie despre Boris Marian?”, după ce m-a lăudat în 1990-1995 de zeci de ori în FLACĂRA, BUNUL ȘI CINSTITUL personaj shakespearean mi-a răpuns scurt și politicos – „ V-am ceru eu vreo carte? ”. Nu, eu nu am primit cereri scrise de la Alex, dar , un critic nu trebuie să ceară de la autori cărți. În România sunt cel puțin 10.000 de autori, din care mulți scriu bine, plus cei din Diaspora. Revista Uniunii, RL s-a obișnuit cu un pluton, două și în rest, poate niște talente tinere, care apoi dispar, precum M. Ianuș care l-a dezamăgit pe marele critic Nic. Manolescu. Dar se mișcă oare, ceva fără zeul Olimpului? Am citit nu de mult că 20 de scriitori au decis excluderea celor 13 dizidenți în frunte cu Cr. Teodorescu, Dan Cipariu, Peter Șragher, ș.a pentru că au adus acuzații false Conducerii USR. Fals,false, dar să le știm, a dispărut principiul „audiatur et altera pars”? Am citit enorm, nu numai din cărțile mai junelui meu amic V. Tismăneanu, din tinerețea mea, despre procesele de la Moscova, despre grupurile de deviatori, spioni – Ana Pauker, Vasile Luca, etc. Comparația este exagerată. Ceea ce m-a supărat este că grupul celor 13, care va rămâne în istorie, probabil, mi-a inclus numele în mod absurd și arbitrar, printre dizidenți, deși eu am avut o singură postare – regretul mutării sediului ASB pe Calea Victoriei. De ce? Să meargă oricine să se minuneze unde au ajuns sediul USR, al redacțiilor celor mai prestigioase publicații literare – intri pe un culoare, paralele cu o groapă în care au crescut copaci viguroși după demolarea clădirii Min. Industriilor. Adică sediulUSR pleacă de pe Kiseleff, ajunge la Casino- Victoriei 133, ajunge la Monteoru, fiind apoi aruncat undeva la un număr invizibil pe str. Moxa. Nu este de vină USR. Nimeni nu este de vină sau poate UE și NATO. Nu „e bani”!!! Îmi vine să râd și să plâng. Cu ce mândrie am primit carnetul de membru de la regretatul Ulici. Acum nu aș pleca din USR DECÂT ÎMPUȘCAT, pentru că pensia mea a fost mărită printr-un gest miraculos al unul ministru, cu 50 la sută. Sunt scriitori care s-au salvat de la inaniție și moarte prin această creștere a pensiei. A exclude un membru mai sărăcuț, ar însemna exact că l-ai ucis. Și eu aș fi oarecum disperat, aș acționa în judecată chiar și statul, dacă cineva mi-ar tăia pensia suplimentară. Nu sunt scriitor? Sunt, iar calitatea nu mi-o dă niciu critic, fie el Reich –Ranicki. Norman Manea în ochii Manolescului nu este scriitor. Ei și? Poate acuș ia Nobelul, dar pentru Magistrul NC el nu este scriitor. Că plagiatorul Eugen Barbu, imoralul CV Tudor au fost excluși, ok. Erau relicve ale ceaușismului, deși Barbu a avut și talent, nu caracter. Cei 13 comisari dizidenți nu au avut drept de replică în nicio pagină a bravei noastre lit. române. Democrația și prezumția de nevinovăție s-au desființat. Nu spun că nu au avut sau au o vină, dar sunt oameni ca și noi. Poate ar trebui împușcați pe șest să se liniștească apele. De când zeul din Olimp taie și spânzură, când a fost ales cu bucurie la Congres? În tinerețe îi citeam cu încântare aparițiile publice, dar ce s-a întâmplat? Nu mă interesează părerea adjunctului Chifu. Este, după mine, un poet absolut obișnuit, iar ca manager nu cunosc să fi făcut ceva în afară de a șterge scaunul șefului. Nu calomniez pe nimeni, ironizez fără reavoință, cine dorește , să mă dea în judecată, va plăti toate cheltuielile. Să spunem că nu am talent, sunt un frustrat, un furios, un zero barat ca scriitor, am să mor oricum, dar sunt cinstit și nici laș nu vreau să fiu. Vorbesc în pustiu? Fie, profeții vorbeau și ei în pustiu. Cineva s-a legat de Inernet, de FB, de site-uri, mă mir că nu a cerut desființarea telefoanelor, radioului, revenirea la pana de gâscă. Cică numai la reviste se face selecția corectă. Eu spun – nici vorbă, dacă nu te cunoaște un redactor șef, trebuie să fii mai bun decât Eminescu și tot nu ai mari șanse să publici. Pe Internet scriu 20.000 de oameni. Ok, ei nu iau mită ca Bogdan Olteanu, trăiesc un vis, aruncă și ei cu floricele, ei și? Îl doare burta pe Gellu Dorian sau pe altul? Să ia purgative, are constipație, probabil. Desigur evaluarea unor critici cinstiți are un rol, dar totul este relativ. Șerban Cioculescu făcea crize când auzea de Nichita Stănescu. Asta este. De gustibus. Unii scriu agramat. Așa este. Asta o datorăm sistemului de învățământ. Starea scriitorului român este dependentă de bolile economice, sociale, legislative, boala zika, etc. Lenin va întreba – CE ESTE DE FĂCUT? Dacă nici scriitorii nu știu, va trebui să meargă la Mormântul Sfânt creștinii, la mormântul lui Abraham, evreii, la Mecca, mahomedanii, la Buddha, etc. Se pot face multe. Totul trebuie să plece de la un DIALOG frecvent, cinstit, la renunțarea elitismului de cea mai joasă speță. A fi cinstit, modest, iubitor de aproapele sunt calități de care uităm cu ușurința unor bebeluși. Radu Gyr, poet legionar, dar cu talent de scriitor striga – Ridică-te , Ioane. Și eu sunt Ion, adică Iohanan. BORIS MARIAN MEHR