Cel mai singur și nesigur

Cel mai singur și nesigur Cel mai singur om este cel aflat Înainte Porților Înalte, fie după ce le-a trecut, Dar nu-i bai, nu-i bai, nu-i bai, Restul este o hărmălaie de interese meschine, Uneori dragostea își cere drepturile, Precum greviștii din sistemul sanitar, Mă simt fericit, mănânc hrana zeilor, nectar, Respir ușor, miros a trandafiri, Proptit de un gard, cresc încet cu atomii de aer, Ferindu-mă de cleștele negru al Marei Insecte, m-am depărtat de cuptorul cu pâine, carne șiu alte chestii solide, o zi albăstruie încet se deschide, peste ipostaze și ipoteze, străjerii de fier ruginesc, or să dispară, vai, ce ne facem, lumina ne lovește peste ochi, peste coate, peste picioare, ne sculăm ca Lazăr din Morții Mamei Sale, iertată fiindu-mi expresia. *********************** Foamea , Ioană, Nu este o toană, Nici un mușuroi Într-un plin război, Recreez Geneza, Pionier, pioneza, Sânge taciturn, Un nebun în turn, Cai murind pe brânci, Duhule, mă strângi, Sfânt e bălegarul Adunat cu harul, Zgomot și respect, Sicriu cu defect, Iese noaptea mortul, Îl știe tot Corful, Casa-i peste drum, Vin, iubire, acum. Monștri foarte buni Se mâncau la huni, Nu ucid, Ioană, Hrană-mi ești, icoană. BORIS MARIAN BORIS M. MARIAN