Coșmar dantesc

Coșmar dantesc Eram în război nu știu cu cine, Eu, un soldat, că așa îmi stă bine, Căpităneasa ne-mparte pe paturi, Mie îmi dă o sută de sfaturi. Iar colonelul serbează o zi, Poate de naștere sau de-a muri, Aveam fiecare pușcă, pistol, mie-mi lipsea un creion și un rol, omul și patul, sforăie toți, simt cum se-apropie dușmani de opt coți, sunt o mulțime, ne-or împușca, oamenii nu știu să tragă o saltea, iată ne duc în lagăre mici, toată povestea e cu pitici. BORIS. M. MEHR