Marea metamorfoză Într-o dimineață, Gregor Samsa se trezi poet. Familia îl goni din casă, dar cel mai pornit era fratele său Bloh Răulescu. I-a promis că îl trimite la Salubrizare, ca pe CEL MAI IUBIT DINTRE PĂMÂNTENI. Avea Bloh aista nume de păduche, asta înseamnă în l. rusă. Aria Bloha, o cânta Șaliapin. Bloh aista avea un venin în el pentru un regiment, a fost izgonit din toate regimentele, doar maiorul Andru Mardei îl iubea, de credeai că sunt homo, adică gay, dar ei chiar erau. Acum nu este nicio supărare, în Evul Mediu li se tăiau ștremeleagurile, acum sunt la căutare. Mai era o curteană, cu burta mare, de ziceai că naște de ani buni, o chema Piulița Bulă, ea conducea efectiv regimentul. Tare de treabă, mulți o iubeau și la propriu și la figurat și la judo. Să revenim la Samsa. Se spune că însușii Kafka și-a dat acordul să împrumutăm acest nume, deși nu avea nicio legătură cu geniala sa creațiiune.Pe când era la închisoare, cânta toată ziua, ce cânta? Foaie verde din făget, m-a făcut muica poet. I miss you, mai zicea el. Privirile sale erau mereu îndreptate spre fereastră, până când a luat-o pe urmele privirii și dus a fost. Nu mai putea luneca îndărăt.Avea un deșteptător la el cu care provoca mici cutremure. Dar el reflecta, exact precum oglinda. De mult nu se mai putea schimba. Nici hainele, nici caracterul. Avea o plapumă cu care putea acoperi întreaga Europă. Tatăl său a fost Ludovic al XIX, necunoscut în istorie. Nu era nici frumos, nici bătrân. Se ocupa de design pentru pamperși. Studiile și le-a făcut la Coolidge University. Acolo a cunoscut-o pe Bușa Chistache , drăguță damă, minte scurtă. Ce a gândit Samsa? A inventat o mașină de torturat muște. Din păcate , în mașină intrau și oameni. Astfel, a reușit să schilodească juma din omenire. În timpul torturilor, cânta vestita Jozefina, iar șoarecii îi țineau isonul. A venit Legea, adică o doamnă despletită și a făcut ordine. La ea nu intra nimeni fără bani. Tatăl lui Samsa, Louis XIX s-a cam supărat și l-a dezmoștenit. Dar avea doar un nasture. Un nasture minune. Din prost , te făcea deștept și invers. A vrut și Bloh Răulescu un nasture, ceva nu a mers, a rămas la versificări, în atelierul din marginea Jilavei. „Ce lebezi înserezi pe eșarfa de sânge”, așa s-a auzit într-o noapte. Era vocea poeziei. Samsa a pornit pe drumul său, s-a lăsat de proză și de atunci colindă regimentele. BMM