Des-speranță

Des-speranță Nimeni nu poate trăi cu o veșnică vină, Es stinkt, zice neamțul, începi să simți apropierea putregaiului, Dar Omul? Ce mândru sună acet cuvânt, spunea tuberculosul Gorki, Mândria de a exista, yes, un orgoliu de trandafir, Culoare, parfum și gheare, chiar și pisica asre orgoliu, Nisip vorbitor. Eu plâng interior, nu pot să plâng nici în versuri. Mi-am pierdut echilibrul undeva, prin casă, Dar am descoperit un miracol – se poate trăi în haos, În dezechilibru, în dezumflare, criticii mei au murit demult. Dumnezeu apare când nici nu te aștepți. Răbdare, warte nur balde, ruhest du auch, Zicea veselul neamț de la Weimar, Azi viața vrajbei noastre prin soarele tău, Kierkegaard, s-a risipit, bye, bye, îngerii mei. BORIS M. MARIAN