Între nebunie și platitudine

Între nebunie și platitudine Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea, Îmi reproșează că soției mele eu îi spun nevastă, Ce multă-nțelepciune are, e nebun, dar sufletul Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun, Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon , Unul e academician în largi papuci, altul profesor La catedra plictiselii, altul se crede mare actor, Dar cine nu se crede? Trăim cu toții din iluzii și aluzii La ce nu vom putea să fim nicicând, Mai rău este când mai încerci să urci un munte Care încet, încet se tot scufundă în adânc. ***************** De ce ne ferim de clone? _______________________ Virușii au mai multă memorie decât a noastră. Revin când nu te aștepți.... Stai la fereastră și te trezești clonă. Feriți-vă de proști pe la porți. Prostul intră și pe fereastră. Se pricepe la tehnică. Tehnica este semnul Apocalipsei, Adevăr grăiesc. O clonă, dulce clonă, Valsăm în eprubetă, apoi în libertate, Că de aia am murit pe Lahovary. Ea nu cunoaște timpul, schimbul și ritmul. Doar vidul și individul. Lichelele stau pe rămurele. O clonă se numea Pruna, dar semăna cu o balenă albă. La trei ani era în Academie, Se juca în cușca bulldogului. Garda și căpcăunul, zbiera portarul, Amețit de limonada cu metilol. Au apărut câini-găini, criminali- autori de thrillere, Titanicul nu a existat, tetanosul a revenit cu forțe noi, Neras, nervos, nerodnic, căpitanul Sta la soare, coborau parașute cu muște ucise În mari conflagrații, finis coronat hocus-pocus. Unu plus unu fac unu, este prima lege a clonologiei. Cobora în Infern un necunoscut, stai, strigă diavolul de serviciu. Legitimație – ioc. La sânga-mprejur, strigă diavolul. Era o clonă, făcu la dreapta, simetric. Doamne, de ce nu am o clonă, mă simt atât de singur. BMM