sâmbătă, 27 august 2016
M-aș dărui speranței
M-aș dărui speranței
M-aș dărui speranței, precum artei,
O harfă port în inimă, o știu,
Speranțele nu sunt defel deșarte,
Cu fiecare an sunt aparent mai viu.
Domnesc în fiecare zi pe propria-mi viață,
Din Bucovina am venit cu dor de munți,
De aș vorbi cu angel Gabriel în față,
i-aș spune să mă ducă la noi nunți.
Iubirile se prefăcură-n marmuri,
Venere și madone ispitesc
Sufletul meu precum Othelo maur
Gelos este pe rozele ce cresc.
Aș vrea să mai inspir din nou iubirea,
Precum mireasma tinerei trecând,
O stâncă simte unduirea
Ca un ecou de geamăt din adânc.
BMM
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Și pe Facebook?
RăspundețiȘtergere