Păpușa, Papua ș.a.

Păpușa, Papua ș.a. 1. Un mare poet cu litere mici este indignat că ordinea pe care încearcă draga noastră critică de întâmpinare și de descurajare a non-valorilor nu este respectată de nimeni. Chiar mă întreb – de ce? Cum se poate pune alături opinia unui cititor cu a unui critic? Nicicum. Masele muncitoare trebă să se supună opiniei marilor critici. Ceaușescu nu a murit.El va trăi în veci. 2. Era o păpușă de porțelan, avea o voce ca un izvor de munte.S-a sinucis în stilul Madame Bovary. Știm despre cine este vorba. Ciudat este că ea nu a murit. Am revăzut-o de curând în parc, are cam peste optzeci, arată bine, a slăbit, e drăguță, trăiește. Totul a fost o cacialma a presei. Groaznic. Frumos. 3. O musculiță rătăcită umbla prin părul frumoasei blonde din fața mea. Din înalturi , un meteorit nimeri chiar în capul bietei blonde. Sufletul ei se înălță la ceruri, musculița se mai agita să iasă din părul victimei. 4. Orchestra cânta, alături , un copil, o balerină în formare dansa dumnezeiește. Publicul aplauda orchestra, dar nimeni nu vedea pe micuța balerină ce transforma muzica în sculpturi vii. Nemiloasă este soarta cu cei modești, discreți ca duhurile. Victoria este a celor care se aud mai tare. 5. Pe măsură ce concertul avansa, pe atât chipul vecinului meu devenea tot mai rubiniu, aproape negru, apoi se stinse. A fost transportat la spital și … dus a fost.Ca să vezi. La finalul unui concert unii pleacă definitiv, alții –temporar, iar printre cei rămași nemișcați mulți au murit înaintea concertului. BMM