O sută sori pluteau pe mal,

O sută sori pluteau pe mal, Rechinii se țineau de șal, Iar tu nu te temeai deloc, Erai barbarul diplodoc, Că grea e arta pentru grei, Am întâlnit savanți pigmei, A spune ceva memorabil și nobil? Pornopsihia sperie snobii, Dar despre moartea lui Ivan Ilici Cine mai știe, la examene pici. Supravegheați-ne, totul se fură, De la lingouri și până la zgură, Exhibă, omule, tot ce e-n tine, Suflet și spirit, gânduri haine. Că tu ai talentul de a te eschiva, Precum spadasinul din burgul mic Spa. Doar tu, iubito, ești cristalină Să te sărut nu-ndrăznesc. Sunt de vină. Precum invariabila constantă Pi, Nici într-un vis n-aș îndrăzni. Schimbăm idei, simfoniete de dor, Iar patima mea e aiurea, în nori. Precum Venera fără de mâini, Tu mă cuprinzi doar cu ochii, bieți câini, În van vitejia, în van orice foc, Ești Sapho de care n-am parte, noroc. ************************************ Destinul nebunului – să fie luat în serios, O, libertatea nebunului, nemurire pe jos, mi-a înghețat computerul la un comentariu, ce cal se poate compara cu comunitarul? Taurii de ceață știu ei ce știu. Abbadon trece obosit pe lângă sicriu, Extenuat de atâta iubiri, A adormit sus, pe un TIR, La un viraj, cu derapaj, a căzut între fragi golași. Guri de femei flămânde l-au prins să-l frământe, Greierii i-au cântat prohodul, Brancardierii făcură podul, În schimb i se oferă o scorbură adâncă. Stai, strigă viteazul de pe o brâncă, Abbadon, unde e regele Balthasar? Cu fiece moarte , pământul devine mai rar, Iar sarcina Domnului mai ușoară, Unealta bătrânilor orbi tot sapă pe-o sfoară, Măscărici se rostogolesc de-a valma pe scări, Iar jos este Raiul . Măscări, doar măscări. BORIS MARIAN