luni, 25 iulie 2016
N-am să-ți ascund
N-am să-ți ascund
N-am să-ți ascund , trăiesc prin visele
și versurile mele,
nu pun preț pe păreri, nici pe pepeni,
singur pun preț pe cele trăite,
de voi fi singur, în pustiu, nu mă voi simți părăsit,
deasupra Cerul Moral și versul mă vor veghea,
eu nu sunt cel dăruit cauzelor umanitare,
dar spun Pax Vobiscum, Shalom Aleihem,
iubesc floarea de cactus, termitele, oamenii din zare,
viață veșnică aibă fiecare, mă simt mai umil decât firul de nisip,
vorbesc cu Soarele, cu Luna, cu norii – sufletele celor plecați,
visez pe Bethsabeea, pe cruela Jezebel, le pictez din profil
pe pânzele cerului, life is really simple, sorry.
**********************************************
Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soția Eva, noi fiind bieții Adami,
mereu păcăliți.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde și dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctorițele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăiești, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că și ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
și m-a învățat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,
Este frumoasă și mândră ca zeița Atena.
Cine va veni ,să nu fie ultima femeie frumoasă,
Să nu poarte coasă.
BORIS MARIAN
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu