Două proze naumice

Două proze naumice ONE Obosit, Sherlock își scoase cravata, capul căzu și se sparse pe mozaic. Au ieșit semințe, omul le-a adunat și le-a sădit în grădină. După un an , o pădure se întindea de la castelul său până departe. Pădurile patriei, murmură omul cu mândrie. În pădure nu erau animale, așa că se duse la târg unde cumpără un pui de balaur. Acesta crescu uluitor de repede și era ascultător ca un câine. Ba , mai mult, vorbea. Ar trebui să ne luăm neveste, spuse Bill balaurul. De unde? Ia mai scoate o dată cravata. Dar nu mai am cap. Ba ai, nu ai observat. De data aceasta, semințele fură folosite pentru flori, păsări, vulpi, pești. Nu era apă. Asta este, nu avem neveste, nu are cine să plângă, de unde apă? Zis și făcut, au apărut nevestele. Lacrimile s-au adunat în râuri, lacuri, mări, oceane. Balaurul căzu pe gânduri. Omule, ce Dumnezeu avem noi? Sherlock era ateu sau agnostic, nu era sigur, propuse să se culce sub cerul liber. Dimineața, în spatele soarelui, se zărea un profil greu de definit, gigantic și cu o voce tunătoare. Voi ați creat o lume paralelă cu a mea, cu ce drept? Nu există paralele, observă Bill, toate liniile se intersectează. Ei bine, spuse Dumnezeu, vom conviețui, vă garantez. Cu asta , visul lui Sherlock se împlini. TWO Am sărit zidul, el a sărit peste mine. M-am simțit umilit.Am decis să-l dărâm Ce dărâmam ziua, se ridica noaptea, zidul făcea ochi, nas, gât și urechi, eu rămăsesem înțepenit lângă un plop, plopul mi-a șoptit- pune zidul să se înmulțească. De atunci întreaga planetă este plină de ziduri. BMM