Guță nu ne cruță

Guță nu ne cruță Avea Guță o mașinărie pe care o recuperase din al doilea Rezbel Mondial, a sucit-o, a răsucit-o și m-a invitat să o văd. Era în cămașă subțire și pantaloni scurți ca în Congo. Plin de unsoare, nota câte ceva în caiet. Așează-te, mi-a spus. Am refuzat. A strigat din nou- Așează-te. Din case au ieșit niște vecini , apoi s-au ascuns. Aici este o grapă pentru oameni. Am înțeles – groapă. Nu, strigă Guță - o grapă. Are și cuțite rotative, pe măsura gâtului. Plus cuie și țepe de metal de pe vremea lui Vlad și al lui Ivan cel Groaznic. Merge, voi demonstra. Să vină condamnatul Kafka. Apăru un individ tuberculos, certat cu medicina.Culcă-te pe grapă, a ordonat Guță. Nein, Herr Gutza, replică marele scriitor, știu poanta. Așază-te dumneta, apoi vom veni toți să admirăm mașinăria. Guță se vârî sub mașină și meșteri ceva. Motorul nu pornea. La un moment dat, un lanț cu cârlige începu să se rotească amețitor. Unul din cârlige îl prinse și-l duse sub grapă, apoi îl abandonă pe o țeapă, astfel că fostul Guță, acum o saltea de carne roșie se prelinse parcă pe țeapă. Uluitor, am spus fără voie. Times va afla în curând ce minune s-a petrecut. Nimeni nu știa că printre privitori se afla și tata Idi Amin, vechiul aliat al lui Ceașcă of Scornicești. Uluitor, cine se aseamănă se adună, deși amicul din Scornicești nu era canibal, dimpotrivă, era canifil. Cel mai mult s-au bucurat șoarecii, mulți dintre frații lor trecuseră prin grapa lui Guță. Cântăreața Josefina lansă un șlagăr- Lumea o grapă/dă-mi un strop de apă. Proiectul lui Guță a fost trimis spre studiu multor foruri internaționale, dar interesul a fost scăzut. Simțul artistic al diplomaților nu mai exista. Guță a fost înmormântat cu onoruri la Glina. După o sută de ani, niște dulăi uriași se zbenguiau pe locul fostului depozit, nimeni nu-i atingea, erau protejați de Legea defăimării. Cineva a întrebat – dar Guță nu avea familie, tată, frați, urmași? Urmează o cercetare laborioasă. BORIS MARIAN