Complotul

Complotul Se spune că în nuș”ce secol, se ivi un copăcel care puse o întrebare existențială – de ce noi, copacii avem de toate, pământ, rădăcini, frunze, coroană, dar aripi? Zboară pe aici tot felul de filfizoni, mai mici, mai mari, ne piuie în cap tot felul de sofegii, ne mai umplu de găinațul lor respingător, ne ciupesc, ne ocărăsc, iar noi stăm și privim impasibili la această orgie a tupeismului. Până când? La acest discurs bine articulat, se găsiră câțiva isteți care propuseră organizarea unei campanii de construire a unor colivii, să stea acolo trufașele păsări, să moară de foame, așa. Pe rând, an după an, numărul păsărilor se reduse la zero. Copacii erau mulțumiți, părea că însuși Domnul, El însuși ar fi aprobat această campanie. Treptat copacii se umplură de insecte de toate mărimile, formele, poftele, cu maxilare de oțel și începură a măcina copac după copac, iar îndrăgostiții nici nu mai veneau în pădure, era o muțenie ce te înfiora. În cimitirul de alături viermii se bucurau nespus, lucrarea lor de salubrizare a subsolului era garantată, nici un mort nu mai avea să-și păstreze vreo formă, iar pietrele și monumentele funerare începură a se înclina spre pământ. Toate bune, însă un crocodil cu ferăstrău în bot se indignă foarte. Adică mie , căruia nu-i plac pădurile, eu fiind un adept al mlaștinei să-mi fie teamă că rămând fără mediul ambiant? Au început crocodilii să taie copacii cu ajutorul curentului electric. Întreg pământul deveni o mlaștină care la apusul soarelui părea toată și toată de aur. Nici copaci, nici păsări, spre tristețea hipopotamilor și a altora. Mlaștină peste tot. Atunci se auzi vocea adevărată a Creatorului. Ce v-am lăsat eu și ce ați făcut voi? Schimbări, comploturi, lovituri de stat și vă mai lăudați că Mă iubiți pe mine, Creatorul vostru. Ia, comanda la loc. Totul pornise de la invidia unui copăcel ce nu putea zbura , deși acesta era visul său. Istoria aceasta nu este cunoscută, pentru că omul nu apăruse în scenă, mai trebuia să aștept câteva milioane de ani, dar când apăru, jalea deveni catastrofă.Eu am citit istoria pe frunză de nufăr. O fi un mit, o fi un nimic? Dumnzeu știe. BMM Bazar dezoriental Zăpada din cireși face tot posibilul, Un pistil –pistilă schimbă pe-o cămilă, Scoți castanele din foc, iar cuțitul la talcioc, Adormiră stelele, velele, muierele, Nimic nu este urât, nici chiar un porc cu puțin rât, Viața consumă timp, tâmpul cunsumă strâmb, Dărâmi o statuie, dar lași piedestalul, Poate acolo se-nalță șacalul, Stimate Othello, greșiși hotelul, Ascultă-l mereu pe Leporello, Unul ne minte, altul ucide, Unul iubește, altul decide, Fiindcă dreptatea e boală curată, Crede în Arya și Ayavarta, Scrisul e zilnic, nevoia e mică, Tone de cărți pentru bunică, E lumea ,poete, pe care-o visai, Ca o fântână din Bachciserai. ăzbunare, lăzbunare, strigă racii din răzoare, Alcoholul nu e cool că te face matatul. Ace, apă, sapă, crapă, glonțu-i iute și te scapă. Cu îngăduință mută poți o viață s-o faci scurtă, Un sacou, acolo, sfoară se găsește și la gară, Atârnat de tren, de scări, faci lansări în alte țări. Ai răbdare, nu spera, puia-gaia te și ia. Yalele se-ascund sub presh, tu la Yale să mergi doar fresh. Ai noroc, la Aveyron au găsit un biberon. Biberonul e regal, îl predai, primești un cal. Nietzsche sine Deo, hic leo, hic rodeo. Învață zoologhia, să-ți stăpânești soția. Vulcanii sunt buni ca foi de tutun. Thiere avea o salatieră, noi trăim în altă eră, samovarul fu la modă, cine știe azi de Skodă? Martorii ne vin din Marte, crede-i cine vrea și poate, Drahma, krona și cu lira au exterminat vampira, Iar ca semn că te liubesc, colo gios mă fiscălesc. Bmm