Eu zic cuvintelor,nu, nu pot ucide o muscă,

Eu zic cuvintelor,nu, nu pot ucide o muscă, ah, zborul lor călător, microbii lor, aruncate, spre inversul lor, Sincer să fiu, mie mi-a plăcut mai mult papagalul poreclit Sonet, Cu asta, am sfârșit primul an de Siberie neagră, Mă aflu undeva în cabina de vot, Coșmaruri am, gândirea e paranormală, Și corpul este la verticală, orizontală., Nu știu unde mă aflu, dar sunt templu, Ceva din măreția unui templu. în care nuferi galbeni, se desfac. Acolo jos, desigur, adie sufletul morților, Nuferii nu-s statornici în bogăția lor, Dar, iată că o lebedă din vată de zahăr Plutește lin,