Mă-ntreabă lumea de ce scriu

Mă-ntreabă lumea de ce scriu Mă-ntreabă lumea de ce scriu și eu nu știu Să răspund, am câștigat palate de aer, Aflat la marginea prăpastiei, privesc un balon, El mă va duce pe Lună, ies dimineața din valurile Mării, ies vremelnic, ce aduc eu semnilor? Mâine voi muri pentru, să nu mă plângeți, Poate dura ceva, detesc inteligența filosofilor, Eseiștilor, esteților, isteților, nimic nu se compară Cu sufletul, iar suflet au numai poeții. Chiar dacă nu-i citește nimeni. Cunoaștem noi toate păsările pământului? Cuvintele nu mpor niciodată, indiferent În ce limbă se scaldă, anii mi-au tăiat trupul în două, O parte zboară, o parte se scufundă, Zi după zi vine și pleacă speranța, ce este ea? O monedă de schimb pentru trecerea Styxului. Ai rămas un timp să contempli imensa tăcere. Cine ești tu, poete ? BORIS M. MARIAN