O, Valery

O, Valery

 

Omul nu dorește ciorchinele înțelepciunii,

Nu dorește să soarbă aburul strămoșesc,

El judecă totul, nu se lasă mistuit, doar mituit,

De aceea focul este dușmanul binelui,

Să faci din orice căldură și lumină,

Am auzit că bălegarul luminează noaptea,

Tăciune răbdător, creierul fiecăruia,

Sângele – trandafir topit  de inimă,

Trupul femeii –o amforă pentru vinul plăcerii,

Golul așteptării e viața noastră.

********************************

Bolnavă de prea multă frumusețe,

O insulă agonizând în Marea Sargasselor,

O văd și nu cred, o simt și o reneg,

Aud cum cântă epavele vaselor.

Ziua se retrage ieșind din coridoare,

Se duce pe ape spre alte continente,

Singurătatea nopții se lasă ușoară,

Sunete, umbre, eminamente.

Astfel călătorim pe lunecoase drumuri,

Unii,  văduviții de fericiri de-o clipă,

Nu sunt nici eu același, dar tu ești tot cu mine,

Pentru că pașii noștri nu vor ști de risipă.

BORIS MARIAN