La etajul doi/Mituri

 

La etajul doi, moartea  a luat doi bătrâni,

A rămas al treilea care șchioapătă, are un câine zurliu,

Amândoi speră să prindă suta.

La etajul trei stau eu, moartea nu a luat decât un bărbat,

Un om voinic, falnic, fost ofițer, tot urcând,

Ajungi la cer, de unde, nu e mare lucru să te arunci,

Dacă îți vine cheful, că Dumnezeu a aruncat și el

 niște îngeri păcătoși și  cine nu e păcătos

să spună aici, la adunarea generală a blocului.

Eu urc cu liftul, civilizat,  știu că există o limită,

doar când iubesc nu am opreliști, îmi dau și viața,

onoarea, averea, sănătatea, deși sunt un bun familist.

Uneori o întâlnesc pe  mătușa, o știți pe mătușa,

Ne zâmbim, ea rânjește, nu mă ispitește prietenia cu ea,

 Dar ea știe ce știe, ca o cunoștință

 cu care ai mai avut de a face.

******************************************  

Faci o ciorbă cu chibrituri

și începi să crezi în mituri,

Revoluția Franceză

a-nceput cu maioneză,

ai o viață înainte,

însă inima-i fierbinte,

înțelept centaurul,

roș pitic și criminal,

fără cap e chiar banal,

domnilor copii, uitați

și de sfinți și de-nvățați,

un jurnal nebunul ține

pentru care viitorime?

Măscărici  dansează noaptea,

Adevărul, jumătatea,

Adevărul pe un sfert,

Zero redevine cert.

BORIS MARIAN