Căderea din Rai
Discutam cu prietenul Will,
El spunea că lumea-i o scenă,
Adevăr zice, nu sunt abil,
Nu pricep ce-i o
mască, o trenă.
Ce e-n fond o ființă umană?
Densitate, spirit, eter?
Fiecare avem doar o
mamă,
Din păcate, multe-s în cer.
Pe atâtea drumuri umblat-am,
Cu atâtea iubiri m-am pierdut,
Am zărit cândva în Manhattan
Cel mai jalnic câine bătut.
Ne despart kilometri și specii,
Fiecare iubim cât putem,
Cerșetorii sunt frați și cu regii,
Doamne, fă-ne iar oameni. Amen.
Aruncați măști și vorbe deșarte,
Poezia e numai un semn
Că mai e o speranță, o parte
Ce-a rămas din pustiul Eden.
*****************************************
Vom fi pulbere de stele
Din Bangul Mare risipiți,
Serbările au fost și ele
Doar stații pentru cei muriți.
Vom înota în alte ape,
Pe alți curenți, reunduind,
Vom fi departe sau aproape,
Wer reitet schnell durch Nacht un Wind?
Bătut în cuie numai Domnul
Ne privi plutind pe veci,
Cine va ști ce a fost Omul?
Eroarea Neîntinatei Legi?
BORIS MARIAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu