Prea mare-i dorul

 

Prea mare-i dorul, curajul

Scade iar, cresc munți de deznădejde și durere,

Nimic în jur, deșert de zgură, jar, trec oameni,

Seamănă-ntre ei, iar tu aștepți, poate va reveni,

Timpul viclean tot urcă zi cu zi, zadarnic soarele-și încetinește mersul,

Nu va veni, e toamnă, iarnă gri, e primăvară și se moare de tristețe,

Nu va veni, spun corbii, lupii cenușii, vecinul  râde, te salută amical,

Se-adună-n tomberoane rest de viață, prea mare-i dorul,

De departe tropotind, caii aleargă, moartea te înhață.

Ea vine, astfel reînvii.

BMM