Carte aurită

Carte aurită

 

Amurgul , ca o carte aurită

Se lasă greu pe fruntea mea,

Citesc din amintiri câte-o iubită,

Apoi ajung copil. Un nimenea.

Citesc cu încântare umbre, șoapte,

Simt, plin de teamă, rară-nfiorare,

De parcă pe pământ  e prima noapte,

De parcă soarele lumină n-are.

În jur, oamenii vorbesc de toate,

Eu nu aud, cuprins sunt de iluzii,

Doar mâna ta pe fruntea mea, o carte

Fără cuvinte potolește cruzii

Pirați ce vor să mă răpească.

Eu nu te merit, blândă ești, cerească.

BMM