Tinerețe

Tinerețe

 

Ce tânăr sunt și ce bătrân, aproape ca profeții,

Oricărui zvon eu mă supun,  mă strânge  vântul de pe drum,

Să-mi atârnați ghirlande  pe  piatra ce va străjui  veșnica poartă,

mi-am dezgolit  în fața armelor, fără de teamă, pieptul,

mereu am timp, nu mai trăiesc, deci liber sunt,  am dreptul.

Răcoarea  amintirilor mă-nvăluie  ca melodia  unui vals uitat,

Prin țări-minune  trec fără a fi văzut.  Iubita știe.

Întotdeauna mi-am ironizat   propria soartă,

Nu am avut zei, doar amici de drum, mereu

mi-a fost îndrumător doar UNICUL, EHAD   ELOHIM, DOMNUL DUMNEZEU,

 de nu e  logică, nimic nu e, mă parodiez ca un nebun, dar logic.

N-am spart statui, nici nu m-am închinat la idoli,

Când nu mai am puterea să mă tem, ce fac?

Desigur scriu, anume ce?  Cred, un poem.

BORIS MARIAN