Asumarea trecutului în literatură
　

„America de peste pogrom” este un roman apărut recent la Ed. Cartea Românească , sub semnătura unui talentat prozator Cătălin Mihuleac (n. 17 iunie 1960, Iași) realizator, în prezent al unei o rubrici bisăptămânale în cotidianul Național, intitulată „România lui Mihuleac“.Colaborează la România literară, Ziarul de Duminică, Orizont, Timpul, Convorbiri literare, Monitorul, Opinia studențească, Dacia literară, Luceafărul, Cronica, este redactor la revista "Convorbiri literare". Are la activ șapte volume de proză și teatru. A obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Iași. De formație umorist, ceea ce se remarcă la prima lectură, autorul tratează o temă gravă a istoriei românești din secolul XX – circumstanțele Pogromului de la Iași, început la 28 iunie 1941. Unii cititori vor da din mâini, din picioare, aoleo, iar despre pogrom. Desigur, mai pasionante sunt accidentele de pe șoselele patriei, scandalurile gen wow-biz, etc. Lumea vrea să fie optimistă. Este bine. Dar optimistul este un raționalist, dacă este conștient de natura sa umană. Nu a fost nimic, declară avocații diavolului, fie, așa le trebuia evreilor trădători. Nu facem aici morală celor surzi.Frapant este modul cum într-un roman de circa 300 de pagini, autorul reușește să comprime realități din perioada antebelică, de la Iași, din România și, în paralel, evenimente din viața unor personaje din Viena și Washington D.C.(SUA). Un Thomas Mann ar fi scris cel puțin două volume. Nu ne referim la celebritatea celor doi autori, ci la evoluția spre concentrare a prozei moderne. Fe fapt, romanul este caleidoscopic sau în gen- puzzle, ne preumblăm în diverse locuri, cu diverse personaje, evrei, oameni de alte etnii, dar leit-motivul este antisemitismul din România anilor premergători Pogromului, cu salturi mari în timp înspre zilele noastre. Pogromul nu este relatat, nici nu este nevoie, există destule cărți, studii, mărturii, nici un om de bună-credință nu ar putea nega realitatea sa. Nu se Face nici o analiză politică a fenomenului, este, de fapt o reflectare în conștiința autorului a ceea ce s-a petrecut înaintea nașterii sale și a ccea ce nu ar trebui să se mai repete. Recunosc că am citit cartea cu oarecare dificultate, nefiind obișnuit cu numeroasele flash-back-uri. În revista „Observator cultural” ( 6 nov. 2014), Ovidiu Șimonca publică un interviu cu autorul, în care acesta declară cu sinceritate că „acest moment istoric … nu face mare cinste neamului”, apoi explică metoda „de lucru”, focalizarea evenimentelor prin ochii unui copil care visează să ajungă la Hollywood unde visează să nu fie legionari. Mi se pare extrem de sugestiv acest demers. Remarcabilă la scriitorul Cătălin Mihuleac este încercarea de a găsi orginea antisemitismului-negaționismului la noi - fie ignoranța omului simplu, fie ignorarea voită a unui eveniment crucial în viața Iașului anului 1941 – Pogromul ( de fapt un asasinat organizat). Sincer exprim admirația față de un scriitor relativ tânăr care înțelege mai mult decât unii istorici „cu doxă”, care au încercat ani de zile să șteargă cu buretele, atât în anii „socialismului victorios”, dar și după, marile pete de sânge de pe harta unei țări greu încercate.

BORIS MARIAN

　

　

Trecutul este șirul lung de drame,

Iar dramele cu dame plac,

Cum aș putea să mai măsor în grame

Tot sângele care s-a scurs în veac?

O amnezie veșnic ne păzește,

Nu știm nici limba, obiceiul celor vechi,

Nimicul din nimic nu crește,

Chiar dacă-l tragi pe dracul de urechi.

Contează numai cel ce scrie

și măsluiește un trecut ascuns,

au fost oameni? Astăzi nu se știe.

Originar păcatul nu-i de ajuns.

***************************************

　

Te cauți în oglindă, fată curată, fărâmițată,

în mărgăritare, cine te are, cine nu te uită,

fată curată, cine te curtară, dispăruși trei nopți,

ca un submarin, fericit destin, unde e amarul?

Fată fericită, gravidă cinstită, unde ți-este dorul,

așteptăm odorul. Cine înțelege, cine ți-este rege?

Hârșâit de cui, numele oricui, o recomandată,

copil fără tată, vorbim mai târziu, tată fără fiu,

apoi ne trezim, mai bem, mai trăim,

vise colorate, spaime sângerate,

vecinul din curte a fugit la munte,

trece diligența, deflorând Florența,

îngerul întreabă într-o limbă spargă,

vise colorate, nu te da pe spate,

zăpezi și uitare, urme, sângerare,

umblă-n cimitire cântece de lire,

câinii nu mai latră, șatră fără vatră,

nevermore, sărutul, nevermore beutul,

ne privim în iriși, dar vedem în idiș,

zarea se topise, averi pentru fise,

Cristofor Columbul, ce tulumbă-i scundul?

Decazi când urci, culcată-n nurci,

a fost un drum, acum e scrum,

poate-am greșit, că ergo sum,

din soare sar bucăți de cox,

deschid iar sălile de box,

vin păsări lungi, pinguini storși,

sunt tocmai bune pentru borș,

ce-a mai rămas? Doar patru cai

coboară lin, n-ai timp , nu ai,

Apocalipsă-n luna mai.

BMM