sâmbătă, 3 iunie 2017

Zburătoare

Zburătoare
----------------------

 

Cresc zburătoarele-n cer, sapi fântâni doar în boltă,
Fructele cad dintre stele, Oltule-oltă,
Grâul crește din soare,vom fi nemuritori?

Caut luminișul – clipă, albă tăcere-nori.
Un adăpost are Iona, crengile pun întrebări,
scorburi ascund fecioare, cântul devine mări.
În întuneric – explozii, flori se dezlănțuie , ah,
Copii singuratici pe stradă, au profesor pe Bach.
Revin la tine, Mandelștam,

Volumul mic, de doi-trei bani,

Din anul nu știu care, tu

Ai fost ucis de-un marabu.

Avea mustăți tiranul, yes,
Îi spuneau unchiul Joe, progres

În lume nu există, mor
Poeții, cui să-i pese, dor
De libertate, a, desigur,

Osip, de azi vom pune diguri

Să mai oprească din tot răul
Ce se revarsă. Eu îmi beau trăscăul.
*************************

Prin cameră plutea un balon, Venera ieșea pe balcon,
balonul se sparse cu poc, balconul căzu în noroc.
Suntem sortiți echilibrului? Citatul e-al perjedintelui,

miniștrii siniștri se plimbă în travesti, se mai schimbă,
cântând a capella-n surdină, se-aude cum trece-o mașină
în urlete de pachiderme, Venero, azi mergem la terme,

te-oi dezbrăca și de piele, cum smulgi de pe cer orice stele,
mai pură ca orice femeie,din spuma Mării Egee.
************************

Zăpada de peste drum s-a topit,
Moartea lui Labiș, ar fi avut 78 de ani, Hoelderlin a stat în turn o viață, nebun,
Primesc o scrisoare din adolescența mea Sfâșiată,
Picuri de sânge pe hârtia virgină,
E ceasul trei spre dimineață,
O liniște funebră învăluie orașul,
Dormi, orașul meu etern, Am să mă culc și eu, cine se va trezi
și unde?Pagini neașteptate,

Parfumul scrisorii furate,

Atenția mea – un paratrăsnet,
Pumnalul și crinul,

Moartea șovăia înaintea execuției, amânată ca de obicei,
Contesa sângeroasă nu mi-a spus nimic,
După o noapte de dragoste tandră, de ce?
M-ai întrebat ce-mi place din trupul tău,
Eram prea obosit să mai răspund, dar ți-am atins
Locul inimii.

@@@@@@@@@@@

Plecând, ai lăsat o treaptă,
O treaptă spre nicăieri,
Ca o voce-n pustiu,

Viața e plină de trepte,
Pe unele se dansează,
Pe altele se moare,

Pe treapta lăsată, eu
Te-am sărutat.
Toată noaptea te-am sărutat.
Treapta se apropia periculos de Lună,
Te-am strâns în brațe,

Sânii tăi se topeau pe pieptul meu,
What a man, ai șoptit,

m-am trezit lac de sudoare,

o buhă râdea dintre copaci,
iar râsul tău era al alteia.
*********************

Meteor, ah, meteor,toate oasele mă dor,
Eu, bătrânul matador,am privit de multe ori,
Ce anume? Meteori, nu-nțeleg și pace, cum

Fierul – fier se face scrum, taurul nu e de fier,

Dar în coarnele lui pier tineri bravi, mai bine – ar fi

Fani de astropoetry.

 



Boris Marian

 
Nocturnă

Mă mișc, deci exist.

Exist, deci iubesc. iubesc, deci sunt nemuritor.

Nimeni nu-mi poate lua aceste adevăruri.

Nu are importanță dacă scriu, dacă sunt cunoscut.

Semenii mei sunt rudele mele prin origine divină.

Omul nu provine din animale.

Nu este absurd să crezi în Divinitate, în nemurire, absurd este să nu crezi.

Tot ce numim noi logică, știință sunt jocuri de copii, nimic mai mult.

Asta mi-a spus Chopin pentru că el există.

Restul este literatură.

BMM

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu