De multe ori am vrut să mă împușc,
Puf-puf, paf-paf, am vrut să beau alcool
Cu somnifere tari, puf-puf, paf-paf,
Dar m-a oprit iubita, suflet luminos,
și nu e prima oară, cum spuneam,
toți așteptăm o moarte-n dar,
dar vine o durere, strică totul,
ba una, ba alta, hic Rhodos, hic salta,
pentru neoameni drame și drame,
rididică bade, gorjane, milioane
te-așteaptă la banca din capul spitalului,
voci se apropie, voci se despart,
fratele nu e săgeată, nici arc,
câ ntul e scris, vocea se stinge,
soarele sare după ce ninge,
doar în adânc nimic nu se schimbă,
gândim sau vorbim în altă limbă?
Iar în mine e-un vârcolac,
Care îmi spune mereu să nu tac,
Că vârcolacii sunt de-ajutor
Oricărui meșter nebun ori scriitor,
Voci au desigur , interioare
Toate distinsele doamne scriitoare,
și nici bărbații nu scriu prea rău,
știu eu pe unul venit din Zalău,
spune prietenul, măi, tu ești Heine,
că scrii poeme extrem de faine,
dară nu-i nimeni cu totul de-acord,
Heine, săracul, de mult este mort,
Multe miracole, șarlatanii
Apar ca poeme, tu nu le citi.
BMM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu