Asumarea trecutului în literatură

Asumarea trecutului în literatură
　

„America de peste pogrom” este un roman apărut recent la Ed. Cartea Românească , sub semnătura unui talentat prozator Cătălin Mihuleac (n. 17 iunie 1960, Iași) realizator, în prezent al unei o rubrici bisăptămânale în cotidianul Național, intitulată „România lui Mihuleac“.Colaborează la România literară, Ziarul de Duminică, Orizont, Timpul, Convorbiri literare, Monitorul, Opinia studențească, Dacia literară, Luceafărul, Cronica, este redactor la revista "Convorbiri literare". Are la activ șapte volume de proză și teatru. A obținut titlul de doctor în filologie la Universitatea din Iași. De formație umorist, ceea ce se remarcă la prima lectură, autorul tratează o temă gravă a istoriei românești din secolul XX – circumstanțele Pogromului de la Iași, început la 28 iunie 1941. Unii cititori vor da din mâini, din picioare, aoleo, iar despre pogrom. Desigur, mai pasionante sunt accidentele de pe șoselele patriei, scandalurile gen wow-biz, etc. Lumea vrea să fie optimistă. Este bine. Dar optimistul este un raționalist, dacă este conștient de natura sa umană. Nu a fost nimic, declară avocații diavolului, fie, așa le trebuia evreilor trădători. Nu facem aici morală celor surzi.Frapant este modul cum într-un roman de circa 300 de pagini, autorul reușește să comprime realități din perioada antebelică, de la Iași, din România și, în paralel, evenimente din viața unor personaje din Viena și Washington D.C.(SUA). Un Thomas Mann ar fi scris cel puțin două volume. Nu ne referim la celebritatea celor doi autori, ci la evoluția spre concentrare a prozei moderne. Fe fapt, romanul este caleidoscopic sau în gen- puzzle, ne preumblăm în diverse locuri, cu diverse personaje, evrei, oameni de alte etnii, dar leit-motivul este antisemitismul din România anilor premergători Pogromului, cu salturi mari în timp înspre zilele noastre. Pogromul nu este relatat, nici nu este nevoie, există destule cărți, studii, mărturii, nici un om de bună-credință nu ar putea nega realitatea sa. Nu se Face nici o analiză politică a fenomenului, este, de fapt o reflectare în conștiința autorului a ceea ce s-a petrecut înaintea nașterii sale și a ccea ce nu ar trebui să se mai repete. Recunosc că am citit cartea cu oarecare dificultate, nefiind obișnuit cu numeroasele flash-back-uri. În revista „Observator cultural” ( 6 nov. 2014), Ovidiu Șimonca publică un interviu cu autorul, în care acesta declară cu sinceritate că „acest moment istoric … nu face mare cinste neamului”, apoi explică metoda „de lucru”, focalizarea evenimentelor prin ochii unui copil care visează să ajungă la Hollywood unde visează să nu fie legionari. Mi se pare extrem de sugestiv acest demers. Remarcabilă la scriitorul Cătălin Mihuleac este încercarea de a găsi orginea antisemitismului-negaționismului la noi - fie ignoranța omului simplu, fie ignorarea voită a unui eveniment crucial în viața Iașului anului 1941 – Pogromul ( de fapt un asasinat organizat). Sincer exprim admirația față de un scriitor relativ tânăr care înțelege mai mult decât unii istorici „cu doxă”, care au încercat ani de zile să șteargă cu buretele, atât în anii „socialismului victorios”, dar și după, marile pete de sânge de pe harta unei țări greu încercate.

BORIS MARIAN

　

　

Monstrul comic

　

　

Este greu să fii și monstru și comic.

Doctorul |Pemfigus avea darul să-i facă pe muribunzi să râdă.

Întâi - avea vocea de castron lovit cu o lingură.

Picioarele erau de circa trei ori mai lui ngi decât restul corpului.

Fiecare cuvânt rostit avea multiple înțelesuri.

Frunză însemna și pungă și strungă.

Viața însemna și moarte și călătorie.

Glumă - ciumă - pumă-gumă

cămilă - silă-milă-grilă

Datorită acestui joc, circa o jumătate din omenire fu salvată.

Printr-o ciudățenie, numărul conflictelor sângeroase a crescut uluitor.

Monstrul comic se întristă foarte și chiar începu să plângă.

Tristețea influențează starea electrică a atmosferei,

au început furtuni, ploi, uragane, planeta s-a pustiit.

A rămas în viață Monstrul comic , dar nu se știe ce glume a mai făcut.

Era singur. După un timp a apărut un tip -Bifidus.

Acesta ținea un jurnal, dar un incendiu a distrus acest valoros document.

Au rămas jumătăți de frază. O mierlă fluiera ca ...

Un cerc se strânge ...Voi deveni o riglă de ...

Voiam să fiu o jimblă... Numai poeții pot ...

Stăteam alături de mama și priveam lumea...

Stăteam, mâncam, studiam...

Stop, mi-a zis un ckijtitor care ...

BMM